4 definiții pentru zis (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIS1 s. n. Faptul de a zice.V. zice.

zis, ~ă [At: PSALT. HUR. H 6v/15 / V: (înv) dză sf / Pl: ziși, ~e / E: zice] (Csc) 1 snf Expresie verbală a gândirii Si: zicătură (1). 2-3 snf Comunicare (1-2) orală sau scrisă Si: enunț, exprimare, formulare. 4 snf (Pex) Rostire. 5 snf (Fam; îe) A se alege cu ~ul A vorbi în zadar, fără a fi ascultat. 6 snf (Înv; prc) Cuvânt (1). 7 snf (Jur; rar) Obiecție. 8 snf (Îvp) Sfat. 9 snf (Îvp) Poruncă. 10 snf (Îvp) Enunțare a unui adevăr Si: afirmație, declarație, mărturie. 11 snf (Înv) Citire (2). 12 sf (Îvp) Zicătoare (5). 13 a (Îvp; de obicei precedă substantivul determinat) Numit. 14 a (Pex) Poreclit. 15 a (Îla) Așa-~ (sau ~ă, ziși, zise) Pe nedrept numit astfel. 16 a (Îal) În mod convențional numit astfel. 17 a (Îal) Aparent (4). 18 snf (Înv) Cântec (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: zis (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zis
  • zisul
  • zisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zis
  • zisului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zis (s.n.)

  • 1. Faptul de a zice.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi zice
    surse: DEX '98 DEX '09