5 definiții pentru zimogen (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIMOGÉN, -Ă, zimogeni, -e, s. n., adj. (Biol.) 1. S. n. Formă inactivă a unei enzime. 2. Adj. (Despre celule, glande) Care produce enzime; (despre bacterii) care produce fermentație. – Din fr. zymogène.

zimogen, ~ă [At: CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr zymogène] (Blg) 1 a (D. bacterii) Care produce fermentație Si: enzimatic. 2 sn Formă inactivă a unei enzime.

zimogen, -ă adj., s.n. (biochim.) 1 adj. (despre celule, glande) Care produce enzime. ♦ (despre bacterii) Care produce fermentație; fermentativ. 2 s.n. (mai ales la pl.) Principii inactive ale unei enzime, care se pot transforma în compuși activi prin acțiunea activatorilor. • pl. -i, -e. /<fr. zymogène; cf. gr. ζύμη „ferment”, γίγνομαι „a lua naștere”.

ZIMOGÉN, zimogene, s. n. (Biol.) Formă inactivă a unei enzime. – Din fr. zymogène.

ZIMOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre bacterii) Care produce fermentație. // s.n. Forma inactivă a unei enzime. [< fr. zymogène, cf. gr. zyme – ferment, gennan – a produce].

Intrare: zimogen (s.n.)
zimogen1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimogen
  • zimogenul
  • zimogenu‑
plural
  • zimogene
  • zimogenele
genitiv-dativ singular
  • zimogen
  • zimogenului
plural
  • zimogene
  • zimogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zimogen (s.n.)

  • 1. biologie Formă inactivă a unei enzime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: