2 definiții pentru zigomer (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIGOMÉR1, -Ă adj. (Biol.) Divizat în perechi. (din fr. zygomère)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZIGO- „unire, cuplu, joncțiune, acuplare”. ◊ gr. zygon „jug, cuplu” > fr. zygo-, engl. id., germ. id., it. zigo- > rom. zigo-.~auxospor (v. auxo-, v. -spor), s. m., auxospor de rezistență; ~cist (v. -cist), s. n., celulă rezultată din conjugarea a doi gameți similari, înconjurată de o membrană rezistentă; ~dactil (v. -dactil), adj., (despre păsări) cu degete reunite; ~fază (v. -fază), s. f., diplofază din ciclul evolutiv al unui organism vegetal; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante rezultate din conjugarea celor doi gameți; ~for (v. -for), s. n., ramificație hifală plurinucleată din care se formează zigosporii; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de fecundație la care participă doi izogameți sau două organisme unicelulare; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces genetic ca urmare a unei fertilizări sexuate; ~genic (v. -genic), adj., zigogenetic*; ~genetic (v. -genetic), adj., rezultat din fecundare; sin. zigogenic; ~liză (v. -liză), s. f., separare a perechilor alelomorfe de caractere reunite; ~mer (v. -mer), adj., s. n., 1. adj., Divizat în perechi. 2. s. n., Regiune cromozomială care asigură împerecherea cromozomilor omologi, în meioză; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grupă de ciuperci inferioare, cuprinzînd mucoraceele, care se înmulțesc prin zigospori; ~mite (v. -mite), s. f. pl., filamente cu potențe sexuale diferite, care participă la procesul de conjugare; ~morf (v. -morf), adj., care are un singur plan de simetrie; sin. monosimetric; ~morfie (v. -morfie), s. f., tip de simetrie a florilor și frunzelor zigomorfe; sin. zigomorfism; ~nemă (v. -nemă), s. f., filament cromozomial în stadiul zigotic al meiozei; ~sferă (v. -sferă), s. f., celulă sexuală masculă sau femelă din garnitura cromozomică haploidă care, prin copulare cu un alt gamet de sex opus, dă naștere zigotului; ~sperm (v. -sperm), s. n., zigospor*; ~spor (v. -spor), s. m., celulă rezultată din unirea a doi gameți; sin. zigosperm; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține zoospori; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Atracție reciprocă dintre celulele și organele sexuale masculine și feminine. 2. Atracție dintre talurile de sex diferit pentru conjugare; ~ten (v. -ten), s. n., stadiu al profazei meiotice de la începutul împerecherii cromozomilor omologi; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom rezultat din fuzionarea a doi cromozomi omologi în profaza meiotică; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., spor ciliat mobil, rezultat din conjugarea a două celule sexuale omoloage.[1]

  1. ~morfism nu apare ca intrare separată, sinonim al lui zigomorfie ◊ monosimetric, sinonim al lui zigomorf, nu apare la intrarea mono Ladislau Strifler
Intrare: zigomer (adj.)
zigomer1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zigomer
  • zigomerul
  • zigomeru‑
  • zigome
  • zigomera
plural
  • zigomeri
  • zigomerii
  • zigomere
  • zigomerele
genitiv-dativ singular
  • zigomer
  • zigomerului
  • zigomere
  • zigomerei
plural
  • zigomeri
  • zigomerilor
  • zigomere
  • zigomerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zigomer (adj.)

  • 1. biologie Divizat în perechi.
    surse: MDN '00 DETS

etimologie: