O definiție pentru zgurăvi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGURĂVÍ, zgurăvésc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A slăbi. (din zgurav)

Intrare: zgurăvi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgurăvi
  • zgurăvire
  • zgurăvit
  • zgurăvitu‑
  • zgurăvind
  • zgurăvindu‑
singular plural
  • zgurăvește
  • zgurăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgurăvesc
(să)
  • zgurăvesc
  • zgurăveam
  • zgurăvii
  • zgurăvisem
a II-a (tu)
  • zgurăvești
(să)
  • zgurăvești
  • zgurăveai
  • zgurăviși
  • zgurăviseși
a III-a (el, ea)
  • zgurăvește
(să)
  • zgurăvească
  • zgurăvea
  • zgurăvi
  • zgurăvise
plural I (noi)
  • zgurăvim
(să)
  • zgurăvim
  • zgurăveam
  • zgurăvirăm
  • zgurăviserăm
  • zgurăvisem
a II-a (voi)
  • zgurăviți
(să)
  • zgurăviți
  • zgurăveați
  • zgurăvirăți
  • zgurăviserăți
  • zgurăviseți
a III-a (ei, ele)
  • zgurăvesc
(să)
  • zgurăvească
  • zgurăveau
  • zgurăvi
  • zgurăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)