zgărdan sn [At: T. PAPAHAGI, M. 236 / V: zgâr~ / Pl: ~e, ~uri / E: zgardă + -an] (Mar) Zgărdiță (2).

zgârdan sn vz zgărdan

zgărdan În Gl. reg., p. 82, e notat zgărdan „bentiță cusută cu mărgele, purtată de fete la gît”, cu varianta gerdan e explicat prin zgardă și sufixul -an. Pare mult mai verosimil că avem aici cuvîntul binecunoscut gherdan, apropiat de zgardă prin etimologie populară, dacă nu cumva e o formație glumeață.

zgărdán, zgărdane, s.n. 1. Bentiță din mărgele policrome, țesute sau împletite, purtate de femei la gât și bărbați la pălărie; accesoriu specific portului din Maram. Istoric și Oaș. 2. Colier, salbă (de mărgele sau bani), șireag de pietre prețioase. (Maram.). – Din zgardă + -an.

zgărdan, zgărdane, s.n. – 1. Bentiță din mărgele policrome, țesute sau împletite, purtate de femei la gât și bărbați la pălărie; accesoriu specific portului din Maramureșul istoric și Oaș. 2. Colier, salbă (de mărgele sau bani), șireag de pietre prețioase. (Maram.). – Din zgardă + -an.