2 definiții pentru zgârțuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.

zgî́rțuĭ, a -í, V. zgîlțîĭ.

Intrare: zgârțuit
zgârțuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârțuit
  • zgârțuitul
  • zgârțuitu‑
  • zgârțui
  • zgârțuita
plural
  • zgârțuiți
  • zgârțuiții
  • zgârțuite
  • zgârțuitele
genitiv-dativ singular
  • zgârțuit
  • zgârțuitului
  • zgârțuite
  • zgârțuitei
plural
  • zgârțuiți
  • zgârțuiților
  • zgârțuite
  • zgârțuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)