5 definiții pentru zeificat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZEIFICAT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.
ZEIFICAT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zeificat, ~ă a [At: GHICA, S. 143 / P: ze-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: zeifica] 1 Trecut în rândul zeilor1 (1). 2 Considerat ca zeu1 (1) Si: deificat2 (1), divinizat (4), idolatrizat. 3 (Rar; fig) Adorat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zeificat, -ă adj. (despre obiecte, ființe, fenomene) Căruia i s-a atribuit putere divină; care a fost trecut în rîndul zeilor. Profetul dac zeificat a descins în infern (PER.). • sil. ze-i-. pl. -ți, -te. /v. zeifica.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZEIFICAT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pământean ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZEIFICAT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pămîntean ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Octavian Mocanu
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zeificat, zeificatăadjectiv
- 1. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. DEX '09 DEX '98sinonime: deificat divinizat îndumnezeit înzeit
etimologie:
- zeifica DEX '98 DEX '09