zefchi sn [At: N. COSTIN, LET. II, 60/35 / V: zefc, zevechi, zăf, zăf~ / Pl: ~uri / E: tc zevk] (Tcî) Petrecere.

ZEFCHI s.n. (Mold.) Petrecere / amuzament; ospăț. Noi-n-am venit aicea să facem zefchiuri, ce să lucrăm. PSEUDO-COSTIN. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari și cu mezilea de Țarigrad, și noaptea îmbla prin tîrg cu veselii. -CANTA. Să cheltuiască această avere agonisind prietini și trăind cu zefcuri, precum să cade, căci de la moarte această bogăție nu-l va pute scoate. H 1771, 94^v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); H 1771, 84^r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: zăf (CANTA), zefc (H 1771, 84^r, 94^vJ. Etimologie: tc. zevk. Cf. t e f e r i c i e, vigășag, zăbavă, zăiafet.

zefchĭ n., pl. urĭ (turc. zevk, id. ar. zevk. V. zefilŭ). Sec. 18-19. Petrecere, amuzament. – Și zăfchĭ. La Stam. zefc.

zăf sn vz zefchi

zăfchi sn vz zefchi

zefc sn vz zefchi

zevechi sn vz zefchi

ZĂF s.n. v. zefchi.

ZEFC s.n. v. zefchi.

zăfchĭ, V. zefchĭ.

zefchi, zefchiuri, s.n. (înv.) petrecere, amuzament.