zdroncănit sn [At: T. POPOVICI, SE. 19 / V: (reg) zdroncăit / S și: sd~ / Pl: ? / E: zdroncăni] 1 (Ccr) Zdroncănitură. 2 (Trs) Zdruncinare (1).

zdroncănit s.n. Faptul de a zdroncăni. ♦ Concr. Zgomot caracteristic produs prin lovirea, ciocnirea unor obiecte de metal (la zdruncinături). • pl. -uri. /v. zdroncăni.

zdroncăit sn vz zdroncănit