6 definiții pentru zbihuire
Explicative DEX
zbihui vb. IV. (reg.) 1 tr. A scutura, a zgîlțîi (pe cineva). Parcă-l zbihuia dracul (CR.). 2 refl. A se zbengui. prez.ind. – iese. /cf. sl. veche събєгнѫтн „a se zbengui”, ucr. бігати, збігати „a alerga, a fugi”.
ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A ZBIHUI ~iesc tranz. pop. (persoane) A scutura cu putere; a zgudui; a zgâlțâi; a zdruncina. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ZBIHUI mă ~iesc intranz. reg. A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se juca, sărind și alergînd; a fi neastîmpărat; a zburda; a se zbînțui; a se zbengui. (din zbeg1, cf. zbigui) [def. și NODEX]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Sinonime
ZBIHUI vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zbihui, zbihuiescverb
- 1. A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Mai ales pe Gerilă, parcă-l zghihuiau toți dracii. CREANGĂ, P. 257. DLRLC
- 1.1. A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a se zbânțui; a se zbengui. NODEXsinonime: zburda
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.