zabit s.m. (turc. înv.) Guvernator; ext. autoritate, stăpînire. Mîne o să te dau pe mîna zabetului (FIL.). ♦ Comandant militar; șeful poliției. Să li se dea brutarilor tot ajutorul de către zabiții poliției (DOC.). • pl. -ți. și zabet s.m. /<tc. zabit.

‡ZABIT, ZABET sm. Guvernator, comandant [tc. zabit].

zabet² sm vz zabit

zaviț sm vz zabit

‡ZABET 👉 ZABIT.