6 definiții pentru vărgare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vărga vt [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XIX, 58 / Pzi: ~ghez / E: vărgat cf vargă] 1 A face să aibă dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului (în scop ornamental) Si: (pop) a învârsta, a vârsta. 2 (Rar) A face să aibă pe corp vărgi (35), urme de lovituri.
vărga vb. I. tr. A face (să aibă) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decît cea a fondului. ♦ A împodobi cu dungi. A vărgat ouăle de Paște. ◊ Ext. Puhoaiele vărgau colinele. ♦ A face să aibă pe corp urme de lovituri de aspectul unor vărgi. • prez. ind. -ghez. /de la vărgat, prin derivare regresivă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂRGA, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
A VĂRGA ~ghez tranz. A face dungi; a dunga. /Din vărgat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vărga vb., ind. prez. 1 sg. vărghez, 3 sg. și pl. vărghează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VĂRGA vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vărga, vărghezverb
-
- Întorceau privirile... asupra cîmpiei vărgate cu dîre de zăpadă netopită. DUMITRIU, B. P. 5. DLRLC
-
etimologie:
- vărgat DEX '09 DEX '98 NODEX