vălog¹ sm [At: BOCEANU, GL. / V: ~lug, ~luș, vâl~ sm, ~oagă sf, ~oși, vologi, ulogi smp / Pl: ~ogi sm, ~loage sn / E: srb valuga „iarbă rea, buruiană”] 1 (Reg; mpl) Fire de cânepă (sau de in) nedezvoltate, rămase pe câmp după recoltat.

vălog¹ s.m. (reg.; mai ales la pl.) Fire de cînepă sau de in nedezvoltate, rămase pe cîmp după recoltat. • pl. -gi, n. -oage. și vălug s.n., văloagă s.f. /<srb. valuga „iarbă rea, buruiană”.

vălóg și -úg m. (sîrb. valjuga și valjak, bg. valek, valĭak, rut. valók, valk, rus. válik, tăvăluc. V. tăvăluc și val 1). Vest. Tăvăluc, sul (de ex., un sul de stuf de aprins noaptea ca să atragĭ peștiĭ, adică fachie). Fusu vertical al moriĭ de vînt, fusu băgat în peatra rîșnitoare.

văloagă sf vz vălog¹

văloși smp vz vălog¹

vălug¹ sm vz vălog¹

văluș¹ sm vz vălog¹

vâlog sm vz vălog¹

vologi smp vz vălog

văloagă s.f. v. vălog¹.

vălug² s.n. v. vălog¹.