opțiuni
  • info

12 definiții pentru vârfuț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRFUȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvuț s. n.] – Vârf + suf. -uf.

vârfuț sn [At: F (1890), 199 / V: ~rvuț / Pl: ~uri, ~e / E: vârf + -uț] 1-4 (Pop; șhp) Vârfușor (1-4). 5-6 (Pop; șhp) Vârf (17) (puțin înalt). 7-8 (Reg; șhp) Vârf (59) (mic) de bici.

VÂRFUȚ s. n. Vârfuleț. [Var.: vârvuț s. n.] – Vârf + suf. -uț.

VÂRVUȚ s. n. v. vârfuț.

vârvuț sn vz vârfuț

vîrfuț s.n. Vîrfuleț. • și vîrvuț s.n. /vîrf + -uț.

vîrvuț s.n. v. vîrfuț.

VÎRFUȚ, vîrfuțuri, s. n. Vîrfuleț. Astă-vară ce-am vărat Pe-un vîrfuț de munte nalt Cu murguțul de furat, Cu puica necununat. ANT. LIT. POP. I 77. Cîntă puiul cucului în vîrfuțul nucului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. – Variantă: vîrvuț (ȘEZ. I 290) s. n.

VÎRVUȚ s. n. v. vîrfuț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vârfuț (rar) s. n.

vârfuț (rar) s. n.

vârfuț s. n., pl. vârfuțuri

Intrare: vârfuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfuț
  • vârfuțul
  • vârfuțu‑
plural
  • vârfuțuri
  • vârfuțurile
genitiv-dativ singular
  • vârfuț
  • vârfuțului
plural
  • vârfuțuri
  • vârfuțurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârvuț
  • vârvuțul
  • vârvuțu‑
plural
  • vârvuțuri
  • vârvuțurile
genitiv-dativ singular
  • vârvuț
  • vârvuțului
plural
  • vârvuțuri
  • vârvuțurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârfuț, vârfuțurisubstantiv neutru

  • 1. Vârfuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vârfuleț
    • format_quote Astă-vară ce-am vărat Pe-un vîrfuț de munte nalt Cu murguțul de furat, Cu puica necununat. ANT. LIT. POP. I 77. DLRLC
    • format_quote Cîntă puiul cucului în vîrfuțul nucului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. DLRLC
etimologie:
  • Vârf + sufix -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.