4 definiții pentru vârfuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vârfui [At: (a. 1804) TES. II, 332 / V: (reg) ~rvui / Pzi: ~esc / E: vârf + -ui] 1 vt (C. i. stoguri, clăi etc.) A face vârf (24) Si: (reg) a vârși1. 2 vt A forma partea de sus. 3 vt (Rar; c. i. indică construcții) A alcătui acoperișul (cu pante repezi). 4 vt (C. i. recipiente sau alte obiecte ori spații folosite la păstrare și la transportare) A umple peste măsură, până la refuz. 5 vt (C. i. recipiente în care se pun substanțe lichide) A face să fie plin ochi. 6 vr A se îngrămădi peste măsură. 7 vt (Reg) A tăia vârful unui copac doborât. 8 vt (D. forme de relief pozitive) A-și profila vârful (1).
VÂRFUI, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
A VÂRFUI ~iesc tranz. (grămezi, clăi) A face vârf. /vârf + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vârfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiesc, imperf. 3 sg. vârfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vârfuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vârfui, vârfuiescverb
- 1. A face vârf unei grămezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Vro cinci clăi de le-am clădit. Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
- 1.1. A fi vârf, a constitui, a reprezenta, a forma vârful unei grămezi. DLRLC
- Un căpitan... Căzuse, vîrfuind mormanul. COȘBUC, P. II 41. DLRLC
-
-
- 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu vin feciorii vîrfuiesc ulcioare. MURNU, O. 44. DLRLC
- Borcanul să-l umplu, să-l vîrfuiesc. PANN, P. V. III 84. DLRLC
-
- 3. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În păretele din stînga «Coiful» își vîrfuiește turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Vârf + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX