opțiuni
  • info

4 definiții pentru vârfuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârfui [At: (a. 1804) TES. II, 332 / V: (reg) ~rvui / Pzi: ~esc / E: vârf + -ui] 1 vt (C. i. stoguri, clăi etc.) A face vârf (24) Si: (reg) a vârși1. 2 vt A forma partea de sus. 3 vt (Rar; c. i. indică construcții) A alcătui acoperișul (cu pante repezi). 4 vt (C. i. recipiente sau alte obiecte ori spații folosite la păstrare și la transportare) A umple peste măsură, până la refuz. 5 vt (C. i. recipiente în care se pun substanțe lichide) A face să fie plin ochi. 6 vr A se îngrămădi peste măsură. 7 vt (Reg) A tăia vârful unui copac doborât. 8 vt (D. forme de relief pozitive) A-și profila vârful (1).

VÂRFUI, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui.

A VÂRFUI ~iesc tranz. (grămezi, clăi) A face vârf. /vârf + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vârfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiesc, imperf. 3 sg. vârfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vârfuiască

Intrare: vârfuire
vârfuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfuire
  • vârfuirea
plural
  • vârfuiri
  • vârfuirile
genitiv-dativ singular
  • vârfuiri
  • vârfuirii
plural
  • vârfuiri
  • vârfuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârfui, vârfuiescverb

  • 1. A face vârf unei grămezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vro cinci clăi de le-am clădit. Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
    • 1.1. A fi vârf, a constitui, a reprezenta, a forma vârful unei grămezi. DLRLC
      • format_quote Un căpitan... Căzuse, vîrfuind mormanul. COȘBUC, P. II 41. DLRLC
  • 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu vin feciorii vîrfuiesc ulcioare. MURNU, O. 44. DLRLC
    • format_quote Borcanul să-l umplu, să-l vîrfuiesc. PANN, P. V. III 84. DLRLC
  • 3. figurat (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În păretele din stînga «Coiful» își vîrfuiește turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Vârf + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.