vârcol [At: I. GOLESCU, C. / V: ~rgol / Pl: ~oale / E: pvb vârcoli cf srb vrtlog] 1 sn (Reg) Mișcare circulară. 2 sn (Reg) Mers de jur împrejur. 3 sn (Reg; îe) A face ~oale A învălmăși. 4 sn (Reg; fig; îae) A se eschiva (2). 5 av (Reg; îe) A umbla ~ (după ceva sau după cineva) A umbla insistent (după ceva sau după cineva). 6 sn (Olt) Vârtej (1) de apă. 7 sn (Olt) Vânt puternic cu vârtejuri. 8 snp (Olt) Încrețituri dese ale scoarței pământului.

vârgol sn vz vârcol

vîrcól n., pl. -oále (sîrb. vrtlog, a. î., de unde s’a făcut *vîrtgol, *vîrtcol, vîrcol. V. zvîrcolesc. Cp. și cu rotocol). Olt. (ArhO. 1928, 158). Volbură, rotocol, vîrtej: apa curge în vîrcoale.

vârcol, vârcoale, s.n. (reg.) vârtej, rotocol.