vuet n. sgomot surd: în vuetul de vânturi auzit-am al lui mers EM.

huet sn vz vuet

❍ HUET, HUlT (pl. -te) sn. Mold. Bucov. 1 = VUET: de departe s’aude, ca huetul mării, freamătul învălmășit al mulțimii (VLAH.) ¶ 2 Sgomot, gălăgie, larmă: ață... de găsești, să nu iei, că-ți poți lua boală, junghiu sau huit în casă (VOR.) [hui].

UET (pl. -te) sn. = VUET: toată seara, în ~ul grădinii, m’am gîndit numai la tine (CAR.) [huet].