6 definiții pentru vrăjmășire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vrăjmăși vtrr [At: CORESI, PS. 3 / Pzi: ~șesc / E: vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea intenții ostile față de cineva. 2 vt (Înv) A atenta la viața cuiva. 3-4 vtrr A (se) învrăjbi. 5-6 vtrr A (se) dușmăni (1-2).
VRĂJMĂȘI, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
A VRĂJMĂȘI ~esc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE VRĂJMĂȘI mă ~esc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vrăjmăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășesc, imperf. 3 sg. vrăjmășea; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășească; ger. vrăjmășind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VRĂJMĂȘI vb. v. dușmăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vrăjmăși, vrăjmășescverb
- 1. A (se) dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. DEX '09 DLRLC NODEX
- Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. DLRLC
- Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- vrăjmaș DEX '09 DEX '98 NODEX