8 definiții pentru vornicit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vornicit sn [At: MARIAN, NU. 212 / Pl: ? / E: vornici] (Pop) 1 Anunțare la nuntă a darurilor primite de miri și rostirea orației în care se menționează numele dăruitorilor. 2 Orație de nuntă.

VORNICI, vornicesc, vb. IV. I. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic.

vornici [At: HASDEU, I. V. 252 / Pzi: ~icesc / E: vornic] 1-15 vi (Înv) A îndeplini funcția de vornic (1-2, 4, 6-10, 12-18). 16 vi (Buc) A exercita funcția de primar2 (al unui sat). 17 vt (Pop) A anunța la nuntă darurile primite de miri și a rosti orația în care se menționează numele dăruitorilor. 18 vi (Trs; construit cu dativul pronumelui personal) A rosti orația de nuntă Si: (pop) a colăcări (1). 19 vi (Trs) A cânta sau a recita colinde în ziua de Crăciun, în cinstea cuiva. 20 vt (Reg) A recita colindul colacului, în ziua de Crăciun.

vornici vb. IV. 1 intr. (ist.) A îndeplini funcția de vornic. Se pogorî pe Prut în direcțiunea Țerei de Jos, în care vornicise Zbierea (HASD.). 2 tr. (pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. • prez.ind. -esc. /vornic + -i.

VORNICI, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv.) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. Tranz. (Pop.) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic.

VORNICI, vornicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Învechit) A exercita funcția de vornic. Se pogorî pe Prut în direcțiunea Tării de Jos, în care vornicise Zbierea. HASDEU, V. 252. 2. Tranz. (La nunțile țărănești) A anunța, a striga darurile primite de miri. Vornicește darurile.

A VORNICI ~esc intranz. înv. A fi vornic. /Din vornic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vornici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vornicesc, imperf. 3 sg. vornicea; conj. prez. 3 sg. și pl. vornicească

Intrare: vornicit
vornicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vornicit
  • vornicitul
  • vornicitu‑
  • vornici
  • vornicita
plural
  • vorniciți
  • vorniciții
  • vornicite
  • vornicitele
genitiv-dativ singular
  • vornicit
  • vornicitului
  • vornicite
  • vornicitei
plural
  • vorniciți
  • vorniciților
  • vornicite
  • vornicitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vornici, vornicescverb

  • 1. intranzitiv învechit A îndeplini funcția de vornic (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Se pogorî pe Prut în direcțiunea Tării de Jos, în care vornicise Zbierea. HASDEU, V. 252. DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A anunța la nuntă darurile primite de miri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vornicește darurile. DLRLC
etimologie:
  • vornic DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.