4 definiții pentru volbura bulbura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLBURÁ, pers. vólbură, vb. I. Refl. (Despre apă, vînt) A se învolbura. – Variantă: bulburá vb. I.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volburá vb., ind. prez. 3 sg. vólbură

Intrare: volbura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volbura
  • volburare
  • volburat
  • volburatu‑
  • volburând
  • volburându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • volbură
(să)
  • volbure
  • volbura
  • volbură
  • volburase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • volbură
(să)
  • volbure
  • volburau
  • volbura
  • volburaseră
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulbura
  • bulburare
  • bulburat
  • bulburatu‑
  • bulburând
  • bulburându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bulbură
(să)
  • bulbure
  • bulbura
  • bulbură
  • bulburase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bulbură
(să)
  • bulbure
  • bulburau
  • bulbura
  • bulburaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

volbura bulbura

  • 1. (Despre apă, vânt) A se învolbura.
    surse: DLRLC

etimologie: