vlădici [At: EUSTRATIE, PRAV. 34/13 / Pzi: ~icesc / E: vlădică] (Înv) 1-2 vtf A face să devină cleric (1). 3 vtf A face să devină arhiereu (1). 4-6 vi A avea rangul de vlădică (4-6). 7-9 A oficia serviciul religios în calitate de vlădică (5-7).

vlădicesc, ~ească a [At: PSALT. 99 / Pl: ~ești / E: vlădică + -esc] 1 (Înv) Care aparține vlădicăi (1). 2 (Înv) Care este specific vlădicăi (1). 3 (Înv) Care vine de la vlădică (1). 4-5 (Îvp) Clerical (1-2). 6-8 (Îvp) Care se cuvine numai vlădicăi (4-6). 9-11 (Îvp) Care are rang de vlădică (4-6). 12 (Reg; d. cai) Gras (2).

vlădicesc, -ească adj. 1 (înv., pop.) De vlădică; care aparține vlădicăi sau vlădicilor; care este propriu, specific vlădicăi sau vlădiciei; care este destinat, care se cuvine numai vlădicăi; care are rang de vlădică. Scrisoarea aceasta... trebuia să rămînă în original în archivul vlădicésc din Blaj (ȘINC.). 2 (înv.) De vlădică, de principe, care aparține vlădicăi; care este propriu, specific vlădicăi; care vine de la vlădică. • pl. -ești. /vlădică + -esc.

2) vlădicésc v. intr. Fam. Funcționez ca vlădică.