6 definiții pentru vlăguitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.

VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.

VLĂGUITÓR1, vlăguitori, s. m. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. Răsuflările grele ale vlăguitorilor udați de nădușeala muncii. ARDELEANU, D. 198.

VLĂGUITÓR2 ~i m. Persoană specializată în lucrări de vlăguire a pieilor într-o tăbăcărie. /a vlăgui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vlăguitór (-gu-i-) adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vlăguitoáre

vlăguitór adj. m., s. m., pl. vlăguitóri; f. sg. și pl. vlăguitoáre

Intrare: vlăguitor (s.m.)
  • silabație: vlă-gu-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlăguitor
  • vlăguitorul
  • vlăguitoru‑
plural
  • vlăguitori
  • vlăguitorii
genitiv-dativ singular
  • vlăguitor
  • vlăguitorului
plural
  • vlăguitori
  • vlăguitorilor
vocativ singular
  • vlăguitorule
plural
  • vlăguitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vlăguitor (persoană) vlăguitoare

  • 1. Persoană specializată în lucrări de prelucrare a pieilor într-o tăbăcărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Răsuflările grele ale vlăguitorilor udați de nădușeala muncii. ARDELEANU, D. 198.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vlăgui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX