viziri [At: NECULCE, L. 168 / V: vez~ / Pzi: ~resc / E: vizir¹] 1 vi (Înv) A exercita funcția de vizir¹ (2). 2-3 vtfr A (se) face vizir¹ (2).

veziri v vz viziri

viziresc, ~ească a [At: R. GRECEANU, CM II, 171 / V: (îvr) vez~ / Pl: ~ești / E: vizir¹ + -esc] 1 Care aparține vizirului¹ (2) Si: (înv) vizirial (1), (nob) viziricesc (1). 2 Privitor la vizir¹ (2) Si: (înv) vizirial (2), (nob) viziricesc (2).

2) vizirésc v. tr. Prefac în vizir. V. intr. Trăĭesc ca vizir.