6 definiții pentru vizigot (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților. 2. Adj. Care aparține vizigoților (1), privitor la vizigoți. – Din lat. Visigothi, fr. Visigoths.

VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților. 2. Adj. Care aparține vizigoților (1), privitor la vizigoți. – Din lat. Visigothi, fr. Visigoths.

vizigot, ~ă [At: CĂPĂȚINEANU, M. R. 193/7 / Pl: ~oți, ~e / E: lat Visigothi, fr Visigoths, Wisigoths] 1 smp Populație migratoare aparținând triburilor germanice ale goților de vest, atestată în sec. IV în Moesia Inferior, de unde s-a îndreptat către apus, cucerind Roma și cea mai mare parte a Spaniei, fiind înfrântă de către arabi în sec. VIII. 2 sm Persoană care făcea parte din populația formată din vizigoți (1). 3 a Care aparține vizigoților (1) Si: (îvr) vizigoticesc (1). 4 a Care se referă la vizigoți (1) Si: (îvr) vizigoticesc (2).

vizigot, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl.) Populație migratoare, de neam germanic, ramură a goților de vest, care în sec. 3-4 d.Hr. s-au stabilit în regiunile de la sud și est de Carpați, de unde s-au îndreptat spre apus, jefuind Roma și ocupînd cea mai mare parte a Spaniei, și o parte din Gallia; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține vizigoților, care se referă la vizigoți. • pl. -ți, -te. /<lat. Visigothi, fr. Visigoths, Wisigoths.

Vizigoți m. pl. popoare barbare, împinse de Huni spre Dunăre, cantonate în Tracia de Teodosiu; invadară Italia și jefuiră Roma sub conducerea lui Alaric (410), pătrunseră în Galia și în Spania (412). Ei se menținură în Spania până la 711, când regatul lor fu distrus de Mauri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vizigót adj. m., s. m., pl. vizigóți; adj. f., s. f. vizigótă, pl. vizigóte

vizigót s. m., adj. m., pl. vizigóți; f. sg. vizigótă, pl. vizigóte

Intrare: vizigot (s.m.)
vizigot1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizigot
  • vizigotul
  • vizigotu‑
plural
  • vizigoți
  • vizigoții
genitiv-dativ singular
  • vizigot
  • vizigotului
plural
  • vizigoți
  • vizigoților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vizigot, -ă (persoană) vizigotă

  • 1. Persoană care aparținea unei ramuri a goților.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: