8 definiții pentru vinuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vinuit1 sn [At: BIBLIA (1688), 1421/41 / Pl: ? / E: vinui] (Îvr) Acuzare (1).

vinuit2, [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: vinui] a (Îvr) Acuzat2 (2).

vinui vt [At: CORESI, EV. 274 / Pzi: ~esc / E: vină + -ui] 1-2 (Înv; c. i. oameni; fșa) A acuza (1). 3 (Îvr) A căuta (cuiva) pretext de ceartă.

vinui vb. IV. tr. (înv.) 1 (compl. indică oameni) A învinui, a acuza. Nu mai vinui poetul, cînd el așa au aflat scris! (BUD.). 2 A căuta (cuiva) motiv sau pretext de ceartă, a căuta (cuiva) nod în papură. • prez. ind. -iesc. /vină + -ui.

învinuĭésc v. tr. (d. vină). Maĭ rar. Acuz, învinovățesc. – Vechĭ vinuĭésc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VINUI vb. v. acuza, învinovăți, învinui.

vinui vb. v. ACUZA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI.

Intrare: vinuit
vinuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinuit
  • vinuitul
  • vinuitu‑
  • vinui
  • vinuita
plural
  • vinuiți
  • vinuiții
  • vinuite
  • vinuitele
genitiv-dativ singular
  • vinuit
  • vinuitului
  • vinuite
  • vinuitei
plural
  • vinuiți
  • vinuiților
  • vinuite
  • vinuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)