8 definiții pentru vinuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vinuit1 sn [At: BIBLIA (1688), 1421/41 / Pl: ? / E: vinui] (Îvr) Acuzare (1).
vinuit2, ~ă [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: vinui] a (Îvr) Acuzat2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinui vt [At: CORESI, EV. 274 / Pzi: ~esc / E: vină + -ui] 1-2 (Înv; c. i. oameni; fșa) A acuza (1). 3 (Îvr) A căuta (cuiva) pretext de ceartă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinui vb. IV. tr. (înv.) 1 (compl. indică oameni) A învinui, a acuza. Nu mai vinui poetul, cînd el așa au aflat scris! (BUD.). 2 A căuta (cuiva) motiv sau pretext de ceartă, a căuta (cuiva) nod în papură. • prez. ind. -iesc. /vină + -ui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
învinuĭésc v. tr. (d. vină). Maĭ rar. Acuz, învinovățesc. – Vechĭ vinuĭésc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vinuĭésc, V. învinuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VINUI vb. v. acuza, învinovăți, învinui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vinui vb. v. ACUZA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |