3 definiții pentru vestegălui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vestegălui vt [At: DSR / Pzi: ~esc / E: ns cf mg elveszteget] (Buc; Mol; c. i. averi, bunuri etc.) A utiliza fără socoteală (și până la epuizare).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VESTEGĂLUI vb. v. folosi, întrebuința, recurge, servi, sluji, utiliza, uza.

vestegălui vb. v. FOLOSI. ÎNTREBUINȚA. RECURGE. SERVI. SLUJI. UTILIZA. UZA.

Intrare: vestegălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vestegălui
  • vestegăluire
  • vestegăluit
  • vestegăluitu‑
  • vestegăluind
  • vestegăluindu‑
singular plural
  • vestegăluiește
  • vestegăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestegăluiesc
(să)
  • vestegăluiesc
  • vestegăluiam
  • vestegăluii
  • vestegăluisem
a II-a (tu)
  • vestegăluiești
(să)
  • vestegăluiești
  • vestegăluiai
  • vestegăluiși
  • vestegăluiseși
a III-a (el, ea)
  • vestegăluiește
(să)
  • vestegăluiască
  • vestegăluia
  • vestegălui
  • vestegăluise
plural I (noi)
  • vestegăluim
(să)
  • vestegăluim
  • vestegăluiam
  • vestegăluirăm
  • vestegăluiserăm
  • vestegăluisem
a II-a (voi)
  • vestegăluiți
(să)
  • vestegăluiți
  • vestegăluiați
  • vestegăluirăți
  • vestegăluiserăți
  • vestegăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestegăluiesc
(să)
  • vestegăluiască
  • vestegăluiau
  • vestegălui
  • vestegăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)