10 definiții pentru venet (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENÉT, veneți, s. m. (La pl.) Populație indo-europeană stabilită în Antichitate în nord-estul Peninsulei Italice și supusă de romani; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din fr. Vénètes.

venet2, ~ă [At: ENC. ROM. III, 1204 / Pl: ~eți, ~e / E: lat Veneti, fr vénètes] 1 smp Populație indo-europeană stabilită în nord-estul Italiei, supusă de romani în anul 183 î. Hr. 2 sm Persoană care aparținea populației formate din veneți2 (1). 3 a Care aparținea veneților2 (1). 4 a Caracteristic veneților2 (1). 5 a Privitor la veneți2 (1). 6 smp Populație celtică de navigatori din Armoricum (Bretania), supusă de romani în anul 56 î. Hr. 7 sm Persoană care făcea parte din populația formată din veneți2 (6).

venet3, ~ă [At: XENOPOL, I. R. II, 48 / V: ~ed (Pl: ~ezi) sm / Pl: ~eți, ~e / E: lat veneti, Venedi, fr vénèdes] 1 smp Populație slavă care trăia în Antichitate într-o regiune cuprinsă între cursul mijlociu al Vistulei și cursul superior al Elbei Si: vend (6). 2 sm Persoană care făcea parte din populația formată din veneți3 (1) Si: vend (7). 3 a Care aparținea veneților3 (1). 4 a Caracteristic veneților3 (1). 5 a Privitor la veneți3 (1).

venet1 s.m., adj. I 1 s.m. (la pl.) Populație indo-euro- peană așezată, în antichitate, în N-E Peninsulei Italice și supusă de romani în anul 183 î.Hr.; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2 adj. Care aparține veneților, caracteristic veneților, privitor la veneți. II s.m. (la pl.) Triburi celtice de navigatori din regiunea corespunzătoare în prezent Bretaniei, supusă de romani în anul 56 î.Hr.; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. • pl. -ți, -te. /<lat. Venĕti, -orum, fr. Vénétes, it. veneti.

venet2 s.m., adj. 1 s.m. (la pl.) Populație slavă care trăia, în antichitate, într-o regiune cuprinsă între cursul mijlociu al Vistulei și cursul superior al Elbei (constituind nucleul grupului slavilor de apus); (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2 adj. Care aparține veneților, caracteristic veneților, privitor la veneți. • pl. -ți, -te. /<lat. Venĕti, -orum, fr. vénèdes.

VENÉT, veneți, s. m. (La pl.) Populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Peninsulei Italice și supusă de romani; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din fr. Vénètes.

VENÉT, -Ă I. s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it. veneto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: venet (s.m.)
venet1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venet
  • venetul
  • venetu‑
plural
  • veneți
  • veneții
genitiv-dativ singular
  • venet
  • venetului
plural
  • veneți
  • veneților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venet (persoană)

  • 1. (la) plural Populație indo-europeană stabilită în Antichitate în nord-estul Peninsulei Italice și supusă de romani.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din această populație.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: