4 definiții pentru venetă
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!venetă (limbă) s. f., g.-d. art. venetei
venetă (limbă) s. f., g.-d. art. venetei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
venetă (limba) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
VENETĂ s. f. (< adj. venet, -ă, cf. fr. vénète): limbă indo-europeană din grupul italic (alături de etruscă, faliscă, latină, oscă și umbriană), vorbită de veneți – populație așezată în antichitate în nord-estul Italiei, în zona Veneției, apoi în unele ținuturi din vechea Galie Transalpină (în actualul departament Morbihan, prefectura Vannes, în Bretania meridională). Peste ea s-a suprapus latina, odată cu expansiunea romană.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: venetă
venetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |