8 definiții pentru velit (soldat)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

velit1 [At: CANTA, LET. III, 177/9 / Pl: ~iți / E: vel1] (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1 a (D. boieri) Care deținea una dintre dregătoriile cele mai importante. 2 a (D. boieri) De rangul întâi. 3 sm (Rar; pex) Magnat.

velit2 sm [At: CĂPĂȚINEANU, M. R. 23/8 / V: (îvr) ~e ssp / Pl: ~iți / E: (1) fr vélite, lat veles, -itis, (2) fr vélite] 1 (Mpl) Soldat de infanterie ușor echipat și înarmat care, în armata română, avea însărcinarea de a hărțui inamicul. 2 Soldat din armata napoleoniană care aparținea unui corp de vânători de infanterie.

velit1 adj. (în Ev. Med., în Țările Rom.) (despre boieri) Care era de rangul întîi în ierarhia boierilor, deținînd una dintre dregătoriile cele mai importante. • pl. -ți. /vel- + -it.

velit2 s.m. 1 (în armata romană) Soldat din infanteria ușoară, care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2 (în Franța) Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. • pl. -ți. /<fr. vélite, it. velite; cf. lat. veles, -itis.

VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria ușoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles].

VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: velit (soldat)
velit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velit
  • velitul
  • velitu‑
plural
  • veliți
  • veliții
genitiv-dativ singular
  • velit
  • velitului
plural
  • veliți
  • veliților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

velit (soldat)

  • 1. Soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii.
    surse: DN MDN '00
  • 2. Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară.
    surse: DN MDN '00

etimologie: