vecini [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 66^v/26 / V: (înv) ~na / Pzi: ~nesc / E: vecin] 1 vr (Îrg; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „cu”) A se învecina. 2 vi (Înv) A trăi în vecinătatea cuiva. 3 vt (Înv) A face (pe cineva) să devină vecin (26) Si: a rumâni, a șerbi, (înv) a vecinui (2).

vecini vb. IV. 1 refl. (înv., pop.) A se învecina. 2 tr. (în Ev. Med., mai ales în Mold.) A face (pe cineva) să devină vecin; a rumâni. • prez.ind. -esc. și (înv.) vecina vb. I. /vecin + -i.

VECINI vb. (Mold.) A menține pe cineva la condiția de vecin. Păgînii își cumpără robi pe bani, si în al șeptele an îi iartă . . . si tu vei în veci sâ-l vecinești. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: vecin + suf. -i. Vezi și vecin, vecinătate, vecinie.

vecina v vz vecini

vecinesc, ~ească a [At: URECHE, L. 88 / Pl: ~ești / E: vecin + -esc] (Înv) 1 Care aparține vecinilor (13) Si: (îvr) vecinătățesc (1). 2 Care este caracteristic vecinilor (13) Si: (îvr) vecinătățesc (2).

vecina vb. I. v. vecini.

2) vecinésc v. tr. (d. vecin). Vechĭ. Prefac în vecin (șerb).