opțiuni
  • info

9 definiții pentru veștmântar (persoană)

Explicative DEX

veștmântar1 sm vz veșmântar

veștmântar2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 84 / Pl: ~i, ~e / E: vestimentar pad veșmânt] (Rar) 1-2 Vestimentar (1-2).

vestmântar smn vz veșmântar

veșmântar [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~ștm~ sm, (înv) vestm~ snm / Pl: ~e sn, ~i sm / E: veșmânt + -ar] 1 sn (Înv) Șifonier. 2 sm Persoană însărcinată cu îngrijirea (și păstrarea) veșmintelor bisericești, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului religios.

veșmîntar s.n., s.m. 1 s.n. (înv.) Șifonier. 2 s.m. Persoană însărcinată cu îngrijirea (și păstrarea) veșmintelor bisericești, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului religios. 3 s.n. Veșmîntărie, sacristie. • pl. n. -e, m. -i. /veșmînt + -ar.

VEȘTMINTAR s. m. v. veștmîntar1.

VEȘTMÎNTAR1, veștmîntari, s. m. (Și în forma veștmintar) Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. După slujbă, imperiala podoabă, dusă ceremonios de către veștmintari, din biserica mare în paraclis. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 507, 5/1. – Variantă: veștmintar s. m.

VEȘMÎNTAR1, veșmîntari, s. m. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. – Din veșmînt + suf. -ar.

Enciclopedice

veșmântar, veșmântare s. n. Loc în altar în partea de miazăzi a bisericii, unde se păstrează veșmintele liturgice; diaconic, veșmântărie. – Din veșmânt + suf. -ar.

Intrare: veștmântar (persoană)
veștmântar1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștmântar
  • veștmântarul
  • veștmântaru‑
plural
  • veștmântari
  • veștmântarii
genitiv-dativ singular
  • veștmântar
  • veștmântarului
plural
  • veștmântari
  • veștmântarilor
vocativ singular
  • veștmântarule
  • veștmântare
plural
  • veștmântarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștmintar
  • veștmintarul
  • veștmintaru‑
plural
  • veștmintari
  • veștmintarii
genitiv-dativ singular
  • veștmintar
  • veștmintarului
plural
  • veștmintari
  • veștmintarilor
vocativ singular
  • veștmintarule
  • veștmintare
plural
  • veștmintarilor
vestmântar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veșmântar
  • veșmântarul
  • veșmântaru‑
plural
  • veșmântari
  • veșmântarii
genitiv-dativ singular
  • veșmântar
  • veșmântarului
plural
  • veșmântari
  • veșmântarilor
vocativ singular
  • veșmântarule
  • veșmântare
plural
  • veșmântarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veștmântar, veștmântarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. DLRLC
    • format_quote După slujbă, imperiala podoabă, dusă ceremonios de către veștmintari, din biserica mare în paraclis. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 507, 5/1. DLRLC
etimologie:
  • veșmânt + -ar. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.