9 definiții pentru veștmântar (persoană)
Explicative DEX
veștmântar1 sm vz veșmântar
veștmântar2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 84 / Pl: ~i, ~e / E: vestimentar pad veșmânt] (Rar) 1-2 Vestimentar (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vestmântar smn vz veșmântar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veșmântar [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~ștm~ sm, (înv) vestm~ snm / Pl: ~e sn, ~i sm / E: veșmânt + -ar] 1 sn (Înv) Șifonier. 2 sm Persoană însărcinată cu îngrijirea (și păstrarea) veșmintelor bisericești, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului religios.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veșmîntar s.n., s.m. 1 s.n. (înv.) Șifonier. 2 s.m. Persoană însărcinată cu îngrijirea (și păstrarea) veșmintelor bisericești, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului religios. 3 s.n. Veșmîntărie, sacristie. • pl. n. -e, m. -i. /veșmînt + -ar.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VEȘTMINTAR s. m. v. veștmîntar1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VEȘTMÎNTAR1, veștmîntari, s. m. (Și în forma veștmintar) Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. După slujbă, imperiala podoabă, dusă ceremonios de către veștmintari, din biserica mare în paraclis. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 507, 5/1. – Variantă: veștmintar s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VEȘMÎNTAR1, veșmîntari, s. m. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. – Din veșmînt + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Enciclopedice
veșmântar, veșmântare s. n. Loc în altar în partea de miazăzi a bisericii, unde se păstrează veșmintele liturgice; diaconic, veșmântărie. – Din veșmânt + suf. -ar.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
veștmântar, veștmântarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. DLRLC
- După slujbă, imperiala podoabă, dusă ceremonios de către veștmintari, din biserica mare în paraclis. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 507, 5/1. DLRLC
-
etimologie:
- veșmânt + -ar. DLRM