Definiția cu ID-ul 553240:
Enciclopedice
veșmântar, veșmântare s. n. Loc în altar în partea de miazăzi a bisericii, unde se păstrează veșmintele liturgice; diaconic, veșmântărie. – Din veșmânt + suf. -ar.
Exemple de pronunție a termenului „veșmântar” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1