9 definiții pentru veștejit vestejit veștezit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. (Și în forma vestejit ) 1. (Despre plante și părți ale lor; p. ext. despre locul unde cresc plantele) Veșted (1). Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125. Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111. Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. 2. Fig. (Despre oameni și părți ale corpului lor) Veșted (2). Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140. Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160. Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151. – Variante: veștezít, -ă (EMINESCU, N. 79), vestejít, -ă adj.

veștejit a. care a ajuns veșted; veștejit fără de vreme EM.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEȘTEJÍT adj. v. ofilit.

VEȘTEJÍT adj. v. fanat, trecut.

VEȘTEJIT adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)

veștejit adj. v. FANAT. TRECUT.

Intrare: veștejit
veștejit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștejit
  • veștejitul
  • veștejitu‑
  • veșteji
  • veștejita
plural
  • veștejiți
  • veștejiții
  • veștejite
  • veștejitele
genitiv-dativ singular
  • veștejit
  • veștejitului
  • veștejite
  • veștejitei
plural
  • veștejiți
  • veștejiților
  • veștejite
  • veștejitelor
vocativ singular
plural
vestejit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestejit
  • vestejitul
  • vestejitu‑
  • vesteji
  • vestejita
plural
  • vestejiți
  • vestejiții
  • vestejite
  • vestejitele
genitiv-dativ singular
  • vestejit
  • vestejitului
  • vestejite
  • vestejitei
plural
  • vestejiți
  • vestejiților
  • vestejite
  • vestejitelor
vocativ singular
plural
veștezit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștezit
  • veștezitul
  • veștezitu‑
  • veștezi
  • veștezita
plural
  • veșteziți
  • veșteziții
  • veștezite
  • veștezitele
genitiv-dativ singular
  • veștezit
  • veștezitului
  • veștezite
  • veștezitei
plural
  • veșteziți
  • veșteziților
  • veștezite
  • veștezitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veștejit vestejit veștezit

  • exemple
    • Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111.
      surse: DLRLC
    • Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98.
      surse: DLRLC
    • Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140.
      surse: DLRLC
    • Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160.
      surse: DLRLC
    • Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi veșteji
    surse: DEX '98 DEX '09