varcă sf [At: DAMÉ, T. 126 / Pl: vărci / E: ngr βάρκα] (Reg) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, folosită la pescuit.

varcă f. luntre de pescar (se aude în Tutova, Constanța). [Gr. mod. VARKA, barcă].

várcă, V. barcă.

vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga).

varcă, vărci, s.f. (înv. și reg.) luntre, barcă.