4 definiții pentru vandală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vandal, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 133 / Pl: ~i, ~e / E: lat Vandalus, fr vandale] 1 smp Populație germanică care a emigrat în sec. V de pe țărmul Mării Baltice în Silezia, Moravia, Câmpia Tisei, Galia, Spania, nordul Africii, producând mari distrugeri. 2 sm Persoană care aparținea populației formate din vandali (1). 3 a Care aparținea vandalilor (1). 4 a Privitor la vandali (1). 5 sf Limba vorbită de vandali (1). 6 smf Persoană care are o comportare necivilizată, distrugând valori culturale, artistice etc. (ale unui popor).

vandál s.m., s.f, adj. 1 s.m. (la pl.) Grup de triburi germanice, din N Peninsulei Iutlanda, care, începînd cu a doua jumătate a sec. 2 d.Hr., au întreprins expediții de jaf și cucerire în Pannonia, Gallia, Hispania, au întemeiat în sec. 5 un regat în N Africii, de unde au ajuns la Roma, cucerind-o (455) și nimicind numeroase valori culturale ale antichității, și care a fost destrămat de armatele bizantine comandate de Iustinian; (și la sg.) persoană care aparținea acestui grup. 2 adj. Care aparține vandalilor, care este specific vandalilor, care se referă la vandali. 3 s.m., s.f. Fig. Om barbar, care distruge valori culturale și artistice (ale unui popor). Un grup de vandali au distrus cîteva monumente din cimitirul orașului. • pl. -i, -e. /<fr. vandale, lat. Vandalus.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vandal adj. m., s. m., pl. vandali; adj. f., s. f. vanda, pl. vandale

vandal adj. m., s. m., pl. vandali; adj. f., s. f. vandală, pl. vandale

Intrare: vandală
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vanda
  • vandala
plural
  • vandale
  • vandalele
genitiv-dativ singular
  • vandale
  • vandalei
plural
  • vandale
  • vandalelor
vocativ singular
  • vanda
  • vandalo
plural
  • vandalelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vandal, vandaadjectiv
vanda, vandalesubstantiv feminin
vandal, vandalisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în secolul V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Beciuri gigantice, pe care, oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa. NEGRUZZI, S. I 183. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.