4 definiții pentru vandală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vandal, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 133 / Pl: ~i, ~e / E: lat Vandalus, fr vandale] 1 smp Populație germanică care a emigrat în sec. V de pe țărmul Mării Baltice în Silezia, Moravia, Câmpia Tisei, Galia, Spania, nordul Africii, producând mari distrugeri. 2 sm Persoană care aparținea populației formate din vandali (1). 3 a Care aparținea vandalilor (1). 4 a Privitor la vandali (1). 5 sf Limba vorbită de vandali (1). 6 smf Persoană care are o comportare necivilizată, distrugând valori culturale, artistice etc. (ale unui popor).
vandál s.m., s.f, adj. 1 s.m. (la pl.) Grup de triburi germanice, din N Peninsulei Iutlanda, care, începînd cu a doua jumătate a sec. 2 d.Hr., au întreprins expediții de jaf și cucerire în Pannonia, Gallia, Hispania, au întemeiat în sec. 5 un regat în N Africii, de unde au ajuns la Roma, cucerind-o (455) și nimicind numeroase valori culturale ale antichității, și care a fost destrămat de armatele bizantine comandate de Iustinian; (și la sg.) persoană care aparținea acestui grup. 2 adj. Care aparține vandalilor, care este specific vandalilor, care se referă la vandali. 3 s.m., s.f. Fig. Om barbar, care distruge valori culturale și artistice (ale unui popor). Un grup de vandali au distrus cîteva monumente din cimitirul orașului. • pl. -i, -e. /<fr. vandale, lat. Vandalus.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vandal adj. m., s. m., pl. vandali; adj. f., s. f. vandală, pl. vandale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vandal adj. m., s. m., pl. vandali; adj. f., s. f. vandală, pl. vandale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
vandal, vandalăadjectiv vandală, vandalesubstantiv feminin vandal, vandalisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în secolul V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. DEX '09 DLRLC DN
- 2. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. DEX '09 DLRLC DN
- Beciuri gigantice, pe care, oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa. NEGRUZZI, S. I 183. DLRLC
-
etimologie:
- vandale DEX '09 DEX '98 DN