vârtop n. 1. văgăună de munte: umpleau crângurile și toate vârtoapele POP.; 2. loc înfundat cu gropi cari împiedică scurgerea apelor. [Mold. hârtoapă, vechiu-rom. vârtop, peșteră («vârtop de tâlhari», Coresi) = slav. VRŬTŬPŬ, cavernă].

HÎRTOP sm. și (pl. -oape) sn., VÎRTOP sn. și VÎRTOAPĂ, HÎRTOAPĂ (pl. -pe, ‼ -opi) sf. 🌐 1 ‡ Vizuină, văgăună: Duse-mă printre peșteri afunde, Prin groape, vîrtoape întunicoase (BD.-DEL.) ¶ 2 Crăpătură adîncă, groapă mare săpată de apă: printre hîrtoape și bolovani scoborîm, scoborîm mereu ca în adîncul unei prăpăstii (VLAH.); în adînci vîrtopi... de povață lipsit, să cadă (CANT.) ¶ 3 Adîncătură, scufundătură, groapă în drum: sania... lovește... de un hîrtop ascuns și mă saltă (GRIG.) ¶ 4 Ⓕ Greutate, dificultate, hop: tu te chinui și ele te scot din hîrtoapă (JIP.) [vsl. vrŭtŭpŭ].

hârtoapă f. Mold. V. vârtop.

vârtop, vârtoape, s.n. (reg.) groapă pe un drum. 2. râpă prăpăstioasă; văgăună.

vârtóp, vârtoape, s.n. (reg.) Adâncitură, groapă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. ■ (top.) Vârtop, lac glaciar în Munții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1.750 m. – Var. a lui hârtop (Scriban, DEX, MDA).

vârtop, vârtoape, s.n. – (reg.) Adâncitură, groapă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. ♦ (top.) Vârtop, lac glaciar în Munții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1.750 m. – Var. a lui hârtop (< sl. vrǔtǔpǔ) (Scriban, DEX, MDA).

vârtop, -oape, s.n. – Adâncitură, gropă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. Vârtop, lac glaciar în M-ții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1750 m. – Din sl. vrǔtǔpǔ.