3 definiții pentru vânturat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vânturat1 sns [At: ANON. CAR. / E: vântura] 1 Vânturare (1). 2 (Îs) Mașină de ~ Vânturătoare vz vânturător (9).

vânturat2, ~ă a [At: KLEIN, D. 452 / Pl: ~ați, ~e / E: vântura] 1 (D. semințe sau boabe de cereale) Curățat de impurități cu ajutorul vântului (1) sau al unei mașini speciale. 2 (Înv) Agitat de vânt (1). 3 (Asr; d. oameni) Care hoinărește din loc în loc (în căutare de aventuri). 4 (Fig) Nestatornic. 5 (Fig) Ușuratic.

vînturát, -ă adj. Care s’a vînturat pin lume, aventurier, haĭmana, nestatornic. Fig. Zvăpăĭat, nestatornic. – Și zv-.

Intrare: vânturat (adj.)
vânturat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturat
  • vânturatul
  • vânturatu‑
  • vântura
  • vânturata
plural
  • vânturați
  • vânturații
  • vânturate
  • vânturatele
genitiv-dativ singular
  • vânturat
  • vânturatului
  • vânturate
  • vânturatei
plural
  • vânturați
  • vânturaților
  • vânturate
  • vânturatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)