5 definiții pentru urzicar (pânză, loc)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
urzicar [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e sn, ~i sm / E: urzică + -ar] 1 snm Loc pe care cresc multe urzici (1). 2 sm (Pop) Copil din flori Si: bastard (1). 3 sm Pasăre mică, cu penele de culoare închisă, care trăiește mai mult prin urzici (Saxicola rubetra). 4 sm (Ent) Fluture-roșu (Vanesa urticae). 5 sn (îvr) Pojar. 6 sn (Trs) Giulgiu cu care se acoperă mortul Si: urzică (9).
URZICAR1, urzicare, s. n. (Regional) Pînză care se pune pe fața și pe trupul mortului. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URZICAR1, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pînză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URZICAR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urzicar s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FLUTURE-ROȘU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urzicar, urzicaresubstantiv neutru
- 1. Pânză care se pune pe fața și pe trupul mortului. DLRLC DLRM
- În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247. DLRLC
-
- 2. Loc pe care cresc multe urzici. DLRM
etimologie:
- urzică + sufix -ar. DLRM