6 definiții pentru urzicar (pânză, loc)
Explicative DEX
urzicar [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e sn, ~i sm / E: urzică + -ar] 1 snm Loc pe care cresc multe urzici (1). 2 sm (Pop) Copil din flori Si: bastard (1). 3 sm Pasăre mică, cu penele de culoare închisă, care trăiește mai mult prin urzici (Saxicola rubetra). 4 sm (Ent) Fluture-roșu (Vanesa urticae). 5 sn (îvr) Pojar. 6 sn (Trs) Giulgiu cu care se acoperă mortul Si: urzică (9).
URZICAR I. sm. 🐙 = FLUTURE-ROȘU. II. (pl. -are) sn. 🌿 Loc unde cresc multe urzici.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
URZICAR1, urzicare, s. n. (Regional) Pînză care se pune pe fața și pe trupul mortului. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URZICAR1, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pînză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
URZICAR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urzicar s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FLUTURE-ROȘU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urzicar, urzicaresubstantiv neutru
- 1. Pânză care se pune pe fața și pe trupul mortului. DLRLC DLRM
- În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247. DLRLC
-
- 2. Loc pe care cresc multe urzici. DLRM
etimologie:
- urzică + -ar. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.