unguri vr [At: REBREANU, 1.420 / Pzi: ~resc / E: ungur] (Înv) A se maghiariza (1).

unguresc, ~ească [At: (a. 1620) D. BOGDAN, GL. 115 / Pl: ~ești / E: ungur + -esc] 1-2 smf, a Maghiar. 3 a (Îs) Flăcău ~ Holtei bătrân. 4 a (Îs) Bou ~ Ungurean . 5 a (Reg; îs) Mere ~ești Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. 6 a (Reg; îs) Pere ~ești Varietate de pere mari și dulci. 7 a (Reg; îs) Poame ~ești Varietate de fructe nedefinită mai îndeaproape. 8 sf (Rar) Limba maghiară. 9 a Care este (scris) în limba maghiară. 10 sf, (rar) sm (Mai ales art.) Dans popular (de obicei executat în perechi, cu sărituri). 11 sf (rar) sm (Mai ales art.) Melodie după care se execută ungureasca (10). 12 sfa (îs) -easca dreaptă (sau veche, a opta) Horă populară nedefinită mai îndeaproape. 13 sfa (îc) ~easca-șirul Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

UNGURESC l. adj. 🌍 Ce ține de U n g u r i, maghiar: limba ungurească; Țara-ungurească, Ungaria: d’apoi nu știi tu, mă Țigane, că cu o minciună boierească, treci în Țara-ungurească? (ISP.); F flăcău ~, holteiu bătrîn, flăcău tomnatic. II. UNGUREASCĂ sf. Un joc cu lăutari (ȘEZ.).

2) ungurésc v. tr. Prefac în Ungur saŭ în unguresc: Român ungurit, sat ungurit. Iron. Flăcăŭ unguresc, holteĭ trecuțel care caută să pară tînăr.

unguresc adj. m., f. ungurească; pl. m. și f. ungurești