3 definiții pentru uimăcire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
uimăcire sf [At: JIPESCU, O. 16 / Pl: ? / E: uimăci] (Rar) Zăpăceală.
UIMĂCI, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zăpăci, a rămîne uimit. – Din uimi + buimăci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UIMĂCI vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: uimăcire
uimăcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
uimăci, uimăcescverb
-
- S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- uimi + buimăci DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.