2 definiții pentru ubicuitară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ubicuitar, ~ă smf, a [At: DN4 / Pl:~e / E: fr ubiquitaire] 1-2 Ubicvist (2-3).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ubicuitar s. m., adj. m. (sil. -cu-i-), pl. ubicuitari; f. sg. ubicuitară, pl. ubicuitare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ubicuitară
ubicuitară substantiv feminin
- silabație: -cu-i-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||