4 definiții pentru ubac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ubac sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr ubac] Versant al unui munte expus spre nord.

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros].

UBÁC s. n. versant al unui munte expus spre umbră. (< fr. ubac)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ubac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ubac
  • ubacul
  • ubacu‑
plural
  • ubace
  • ubacele
genitiv-dativ singular
  • ubac
  • ubacului
plural
  • ubace
  • ubacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ubac
  • ubacul
  • ubacu‑
plural
  • ubacuri
  • ubacurile
genitiv-dativ singular
  • ubac
  • ubacului
plural
  • ubacuri
  • ubacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)