6 definiții pentru ușchit
Explicative DEX
UȘCHIT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
UȘCHIT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ușchit1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: usc~ / Pl: (nob) ~uri / E: ușchi] (Arg) Chiuleală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ușchit2, ~ă a [At: BUL. FIL. II, 257 / Pl: ~iți, ~e / E: ușchi] (D. obiecte de îmbrăcăminte) 1 Rupt. 2 Uzat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uschit sm vz ușchit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
ușchit adj. m., pl. ușchiți; f. sg. ușchită, pl. ușchite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
ușchit, -ă, ușchiți, -te adj. 1. nebun, smintit. 2. plecat; fugit. 3. fugit din țară; rămas în străinătate. 4. excentric, ieșit din comun.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ușchit, ușchităadjectiv
- 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. DEX '98 DEX '09
- 2. Care are comportări ieșite din comun. DEX '09 DEX '98sinonime: original
- 2.1. Zăpăcit. DEX '09 DEX '98sinonime: zăpăcit
-
etimologie:
- ușchi DEX '98 DEX '09