tătăresc, ~ească a [At: URECHE, L. 91 / Pl: ~ești / E: tătăr + -esc] 1-4 Tătar (17-20). 5-6 (Înv; fig) Grozav (de rău).

tătărésc, -eáscă adj. De Tătar, al Tătarilor: limba tătărească. Meĭ tătăresc, V. meĭ. – În est -răsc, -rască. V. nagîț.

ureche-tătărască s. v. URECHEA-IEPURELUI.