3 definiții pentru tăpălăire
Explicative DEX
TĂPĂLĂI, tăpălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. – Cf. talpă.
A TĂPĂLĂI ~iesc intranz. pop. A merge cu pași grei. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tăpălăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpălăiesc, imperf. 3 sg. tăpălăia; conj. prez. 3 sg. și pl. tăpălăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: tăpălăire
tăpălăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tăpălăi, tăpălăiescverb
- 1. A merge lovind greoi pământul cu talpa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rațele tăpălăiesc cu aripile în pămînt, ca și cînd ar înota. PAMFILE, VĂZD. 103. DLRLC
-
etimologie:
- talpă DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.