5 definiții pentru tăiuș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăiuș [At: CREANGĂ, P. 231 / V: (reg) ti~ / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: tăia + -uș cf tăiș] 1 sn (Pop) Tăiș (1). 2 sm (Reg) Par ascuțit la un capăt, folosit în îngrădituri. 3 sn (Reg) Tăietor (12).

tăiuș n. tăiș; ia-ți tăiușul de plăsele AL.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂIUȘ s. v. ascuțiș, butuc, lamă, limbă, tăietor, tăiș, trunchi.

tăiuș s. v. ASCUȚIȘ. BUTUC. LAMĂ. LIMBĂ. TĂIETOR. TĂIȘ. TRUNCHI.

Intrare: tăiuș
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăiuș
  • tăiușul
  • tăiușu‑
plural
  • tăiușuri
  • tăiușurile
genitiv-dativ singular
  • tăiuș
  • tăiușului
plural
  • tăiușuri
  • tăiușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)