2 definiții pentru tăgăduit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂGĂDUIT, -Ă, tăgăduiți, -te, adj. Care poate fi pus la îndoială, contestat. – V. tăgădui.

TĂGĂDUIT, -Ă, tăgăduiți, -te, adj. Care poate fi pus la îndoială, contestat. – V. tăgădui.

tăgăduit, ~ă a [At: KLEIN, D. 436 / Pl: ~iți, ~e / E: tăgădui] Care poate fl pus la îndoială Si: contestat.

Intrare: tăgăduit
tăgăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgăduit
  • tăgăduitul
  • tăgăduitu‑
  • tăgădui
  • tăgăduita
plural
  • tăgăduiți
  • tăgăduiții
  • tăgăduite
  • tăgăduitele
genitiv-dativ singular
  • tăgăduit
  • tăgăduitului
  • tăgăduite
  • tăgăduitei
plural
  • tăgăduiți
  • tăgăduiților
  • tăgăduite
  • tăgăduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăgăduit, tăgăduiadjectiv

  • 1. Care poate fi pus la îndoială. DEX '09 DEX '98
    sinonime: contestat
etimologie:
  • vezi tăgădui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.