4 definiții pentru tăbârcea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tăbârcea sf [At: TDRG / V: (reg) ~lă / Pl: ~ele / E: tăbârcă1 + -ea] (Reg) Unealtă ciobănească, alcătuită dintr-un par, fixat cu un capăt între bârnele stânei, având la celălalt capăt atârnată o greutate cu care se presează cașul așezat în crintă și se stoarce de zer.
tăbârceală2 sf vz tăbârcea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăbîrceá f., pl. ele (d. tăbîrcă). Trans. Stinghie c’un capăt fixat într’un părete și c’o greutate în cel-lalt și pusă pe un caș ca să-l stoarcă încet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tăbârcea, tăbârcele, s.f. (reg.) unealtă ciobănească de presat cașul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tăbârcea
tăbârcea substantiv feminin
substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |