2 definiții pentru tăblăcire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂBLĂCI, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăblăci vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăblăcesc, imperf. 3 sg. tăblăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. tăblăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: tăblăcire
tăblăcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tăblăci, tăblăcescverb
- 1. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După aceea pielea se trage, se tăblăcește cu cotul în lat și în lung. I. IONESCU, M. 699. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.