3 definiții pentru târă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
târă sf [At: CHEST. IV, 26/113 / Pl: ~re / E: ns cf dâră, târî] (Reg) Cărăruie făcută în pădure de animalele sălbatice Si: (reg) târâitură (2).
TÎRĂ s. f. (Regional, în loc. adv.) De-a tîra = tîrîș. O aduse de-a tîra pe drum. ȘEZ. V 131.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
târă s.f. (reg.) cărăruie în pădure.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: târă
târă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
târă, târesubstantiv feminin
- De-a târa = târâș. DLRLCsinonime: târâș
- O aduse de-a tîra pe drum. ȘEZ. V 131. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.